Nu știu dacă mai vii…
Aș vrea să scriu despre tine,
Dar simt că nu pot să definesc idei,
Că nu pot să le prind în timp ce orbitează dezordonat
Și că ele îmi umplu mintea, dar, paradoxal,
Se pierd când vreau să le aștern pe foi,
Să le dau viață,
Să le trăiesc;
Simt că îmi scapi printre degete,
Și văd cum te topești prin rime albe,
Printre nopți albe
Fără nicio veste din partea ta
Și fără să discern dacă ți-ar plăcea,
Dacă măcar ai accepta,
Să petreci cu mine minute
Măcar câteva…
Prezent, trecut și viitor
Prezentul tânjește după trecut
În timp ce acesta îmi cere un viitor mult anticipat;
Cum pot să mă adaptez într-o lume atât de schimbătoare?
În care decorul se modifică de mai multe ori în același act?
Ce își pierde, replică cu replică, din consistență;
Aș vrea, uneori, să așez un scaun în mijlocul scenei
Și să privesc nestingherit audiența
În timp ce se mișcă într-un haos ordonat
Și într-un ritm dictat de împrejurări aleatorii
În această alergătură urbană,
Printre zeci de ipostaze proprii în care nu mă regăsesc
Care este adevăratul “eu”?
Bat palma
Azi bat palma
Cu viitorul creionat atât de atent
În care te regăseai
E clar că mai face parte din mine doar de milă
Că nu mai are niciun scop și nicio șansă…
Așa că azi bat palma
Cu plimbările pe care mi le închipuiam cu tine pe falezele pline în zilele de vară
Și cănile de cafea pe care urma să le umplem în serile geroase
Cu husele de telefon matching pe care voiam să ni le cumpărăm
Și cu poeziile pe care nu le-am scris unul despre altul;
Astfel, în timp ce bat palma, ca de final, cu viitorul
În timp ce se îndepărtează de mine
Mă gândesc cum,
de acum
Mai pot bate palma doar cu pereții.
Vin
Vin roșu
De emoție
Și tu albă
Ca o porție de carbonara
Pe care le împărțim în serile de joi,
Pe care le gătești cu măiestrie în timp ce vorbești la telefon
Cu prietenele tale care nu ne înțeleg extravaganțele
Sau bucuriile din lucruri simple
Precum micile momente de liniște
Cu un serial anost de pe Neflix, o porție de paste,
Cum ne prostim și ne prefacem că am băut prea mult
Vin roșu
“Trăiește clipa”
Îmi spune toată lumea
Altfel, îți va trece pe nesimțite tinerețea
„Acum e timpul să nu ții cont de timp!”
Dar stai așa,
De unde știu
Că dacă mă pierd în clipa prezentă
Nu le sacrific pe cele viitoare
Care, din neglijența mea copilărească
Se vor amprenta cu regrete impermeabile?
Așa că rămân cumpătat acum
Investind în ceea ce nu pot vedea încă
Dar care se profilează în depărtare.
De aceea aleg să nu trăiesc clipa
Ci să amân puțin, să mă bucur de următoarea
Tu în poezii
Dacă locurile în care trebuie să ajung nu ar mai fi,
Dacă timpul pe care îl pierd cu măiestrie nu m-ar îngrădi,
Dacă aș rămâne singur, doar eu, un pix și un top de hârtii,
Cu tine-n gânduri și-n emoții ți-aș scrie o mie de poezii
Dacă aș vrea, aș putea publica azi un volum despre tine
Draga mea, nu cred că înțelegi cât de ușor pot scrie o poezie
Dacă și tu ești de acord să îmi inspiri scrierile, pe toate
Îți promit că umplu rafturile librăriilor cu bestselleruri până la noapte
Am pierdut tot
Mi-ai dat foc inimii, acum nu a rămas decât scrum, iar eu inhalez fumul
Ce nu aș da acum doar să mă apropii de gâtul tău și să îți sorb parfumul
Ironia e că te-am ajutat, am aruncat cu lichid inflamabil pentru adrenalină
Sunt în pustiu și vreau să ajung acasă, dar nu mai nici inimă, nici benzină
Robert's Books 